Istoric

„Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat”. Nicolae Iorga

Dintotdeauna, oamenii au avut nevoie de întrajutorare. Dacă pe aceste meleaguri ale Văii Jiului, căile ferate au apărut încă de pe vremea când comuna Petroşeni se afla în componenţa Austro-Ungariei şi anume odată cu darea în exploatare a liniei Simeria – Petroşeni la 28 August 1870, întrajutorarea dintre angajaţii căii ferate, de atunci, probabil era prezentă. Să ne aducem aminte de dezvoltarea fără precedent a Petroşaniului din acea perioadă. Sfârşitul secolului XIX, necesitatea industriei care cerea tot mai mult cărbune a dus la dezvoltarea căilor ferate din această zonă a ţării, cât şi la dezvoltarea localităţii. Calea ferată Simeria – Petroșani era deținută în acea perioadă de Societatea Prima Cale Ferată din Transilvania care avea aceiași acționari ca și Societatea Anonimă de Mine și Furnale din Brașov care deținea câmpuri miniere de cărbune în Valea Jiului, câmpuri miniere de minereu de fier la Teliuc și Ohaba Bistra și furnalele de la Călan, respectiv Ferdinand (Oțelu Roșu de acum). Odată cu dezvoltarea căilor ferate era nevoie de personal bine pregătit. Acest lucru se întâmpla și în domeniul minier al extracției de cărbune din zonă sau în uzinele metalurgice din imediata apropiere Călan sau Ferdinand. Aceste persoane veneau şi din alte localităţi. Aici se legau prietenii. Oamenii aveau nevoie de diferite lucruri să-şi asigure o anume siguranţă materială, morală dar şi religioasă, privind la perspectiva unor încercări grele din viaţa lor. Omul dorea să fie pregătit să facă faţă acestor încercări şi atunci a căutat să pună în aplicare diferite forme de întrajutorare în cadrul unor organizaţii asociative. În aceste întreprinderi (exploatări miniere, uzine metalurgice, întreprinderile de căi ferate) luau naștere aşa numitele „bruderlade”, în germană sau în traducere „lada frăţească” sau „casa frăţească”, documente referitoare la acestea regăsindu-se în arhivele întreprinderilor miniere sau metalurgice. Condiţiile grele de muncă ale muncitorilor feroviari de atunci au dus la căutarea unor forme de organizare asociative care să poată rezolva necesităţile lor: în caz de boală, ca să poată plăti un medic sau medicamentele, să-şi poată procura alimente, lemne de foc, plata locuinţei sau, uneori, să poată achita cheltuielile de înmormântare. Din păcate, pentru căile ferate de pe aceste meleaguri nu se pot găsi documente doveditoare din acele vremuri, în arhivele din România, referitoare la subiectul nostru. Totuşi este de precizat că dezvoltarea industriei extractive de cărbune, datorită dezvoltării transportului feroviar mult necesar, a dus la creşterea numărului muncitorilor, deci a proletariatului. În Transilvania de atunci, la Baia Sprie  se înfiinţează o „casă de ajutor reciproc” iar în preambulul statutului acesteia scria: „Dăm de ştire, celor ce se cuvine, persoanelor de rând şi celor de seamă, că văzând pe acei mineri săraci, veniţi de departe şi de pe pământuri străine pentru salar, care îmbolnăvindu-se din cauza aerului stricat şi muncii periculoase în mine, în situaţia lor mizeră şi uneori a morţii, care în perioada de boală nu au posibilitatea de a-şi procura alimente,sau să plătească medic sau în caz de moarte nu au atât cu ce să fie îngropaţi…”.

Acest exemplu l-au luat și feroviari din aceste locuri în cadrul unităților feroviare, aici funcționând forme asociative de întrajutorare care mai apoi, conform legislației, s-au reorganizat.

ISTORIA CASELOR DE AJUTOR RECIPROC CFR

La începutul secolului al XX-lea, după Marea Unire din anul 1918 putem vorbi cu interes despre ajutorul pe care încercă să-l dea statul, patronul marii întreprinderi industriale denumite CFR, salariaților și funcționarilor săi. În anul 1921 se promulgă Legea privind organizarea „Casei Muncii” a Căilor Ferate Române pe modelul austriac al „bruderlade”. Casa Muncii CFR, ca  instituţie, avea printre altele  rolul de “a veni în ajutorul funcţionarilor şi lucrătorilor, precum şi familiilor lor, pentru a le înlesni traiul, pentru a contribui la creşterea şi educaţia copiilor rămaşi orfani prin moartea tatălui funcţionar sau lucrător la CFR.” scria ziarul Muncitorul Căilor Ferate  (ziarul Uniunii Generale a Sindicatelor de Ceferişti din România) în anul 1930.

Casa Muncii CFR se ocupa cu reținerea și gestionarea fondurilor de pensii și acordarea drepturilor de pensie foștilor lucrători în baza legii.

Printre altele Casa Muncii CFR se ocupa și de credite sau “împrumuturi bănești”, cum se spunea în acele vremuri, destinate lucrătorilor și funcționarilor feroviari. Pe statul de plată se dispuneau rețineri din salarii în contul Casei Muncii, iar de aici lucrătorii și funcționarii CFR puteau lua diferite împrumuturi pentru nevoile lor. Toate aceste tipuri de împrumuturi erau bine reglementate prin dispoziții speciale ale conducerii Regiei Autonome CFR. Totodată este de precizat că se acordau ajutoare pentru înmormântare și ajutoare medicale, atât pentru lucrătorii feroviari, cât și pentru membrii de familie ai acestora.

Casa Muncii, în deceniul al II-lea al secolului XX era finanțată din bugetul Regiei autonome CFR cu sume necesare desfășurării activității, pe lângă sumele reținute lucrătorilor.

Odată cu apariția crizei economice din perioada anilor 1929 – 1933 se decide renunțarea la alocarea de sume bugetare pentru împrumuturi destinate lucrătorilor feroviari.

Anii crizei economice determină schimbări majore în contextul celor descrise, deci implicit și în gândire. Astfel, se pun bazele unei noi forme de organizare în domeniu.

Anul 1930 devine pentru lucrătorii și funcționarii căilor ferate anul de căpătâi pentru noua formă de organizare, acum punându-se bazele asociative corespunzătoare. În iunie 1930 apare Casa Autonomă pentru Ocrotirea și Ajutorarea Personalului CFR, care practic se desprinde din Casa Muncii CFR. Legea de organizare a acesteia s-a promulgat prin Înaltul Decret Regal nr.1472 din 30.04.1930 și este publicată în Monitorul Oficial nr. 96 din 03 Mai 1930. În Foaia Oficială CFR nr. 497 din luna mai 1930 apare o circulară în acest sens.

Citește tot istoricul în broșura de mai jos…